Lista infinită și capcana "Partenerului Frankenstein"
Să ridice mâna cine nu a avut, la un moment dat, acea "Listă" mentală (sau chiar scrisă în jurnal). Știți voi care... lista cu trăsăturile viitorului partener ideal. Poate suna cam așa: "Trebuie să fie înalt/ă, să aibă ochii verzi, să câștige peste X sumă pe lună, să fie amuzant/ă, să gătească, să iubească pisicile, să nu fie gelos/oasă niciodată și să se îmbrace impecabil."
Noi recunoaștem, am fost acolo. Am căutat acea persoană care bifează toate căsuțele. Dar am descoperit un adevăr incomod: cu cât lista este mai lungă și mai specifică, cu atât șansele noastre de fericire scad. De ce? Pentru că încercăm să construim un "Partener Frankenstein" — o colecție de trăsături ideale care, puse la un loc, nu există într-o ființă umană reală.
Astăzi vrem să facem o distincție vitală pentru viața voastră amoroasă: diferența dintre Standarde (care sunt obligatorii și sănătoase) și Pretenții (care sunt superficiale și ne țin blocați în singurătate).
Ce sunt Standardele? (Fundația Casei)
Standardele sunt valorile non-negociabile. Ele reprezintă fundația pe care se construiește o relație. Dacă fundația e strâmbă, casa cade, oricât de frumoase ar fi perdelele.
Standardele țin de caracter, valori și modul în care ești tratat/ă. Iată câteva exemple de standarde sănătoase la care nu trebuie să renunțați niciodată:
- Respectul: Partenerul îți respectă opiniile, limitele și corpul?
- Siguranța: Te simți în siguranță fizic și emoțional lângă el/ea? Poți fi vulnerabil/ă fără să fii judecat/ă?
- Onestitatea: Este o persoană integră, care își ține promisiunile?
- Valorile de viață: Vă doriți aceleași lucruri mari (căsătorie, copii, stil de viață)?
- Chimia și conexiunea: Există acea scânteie și dorința de a construi împreună?
Acestea nu sunt "mofturi". Acestea sunt cerințe minime pentru o relație funcțională. A renunța la ele înseamnă a face compromisuri cu propria fericire.
Ce sunt Pretențiile? (Decorațiunile Interioare)
Aici intervine confuzia. Mulți oameni cred că au "standarde înalte", când de fapt au doar "pretenții multe". Pretențiile sunt acele detalii superficiale, adesea estetice sau materiale, care ne satisfac ego-ul, dar nu ne hrănesc sufletul.
Pretențiile sună cam așa:
- "Trebuie să aibă peste 1.85m." (De parcă înălțimea garantează loialitatea).
- "Trebuie să aibă părul blond/brunet."
- "Trebuie să conducă o anumită mașină."
- "Nu trebuie să aibă niciun hobby enervant."
- "Trebuie să-i placă exact muzica pe care o ascult eu."
Să fim sinceri: dacă întâlnești pe cineva care te respectă, te face să râzi, te susține în carieră și este un părinte minunat (dacă vă doriți copii), chiar contează că ascultă muzică rock în loc de jazz? Sau că are 1.75m în loc de 1.85m?
Când punem pretențiile pe același nivel cu standardele, ratăm oameni extraordinari doar pentru că "ambalajul" nu corespunde fanteziei noastre.
Regula 80/20 în Relații
Există o teorie celebră în psihologia relațiilor care spune că nu vei găsi niciodată pe cineva care să îți ofere 100% din ce îți dorești. În cel mai fericit caz, vei găsi pe cineva care îți oferă 80% (lucrurile mari, importante, standardele). Restul de 20% sunt lucrurile pe care va trebui să le înveți să le tolerezi sau să le negociezi (faptul că lasă capacul la pastă deschis, că sforăie uneori sau că nu îi place să meargă la cumpărături).
Problema apare când părăsim o relație de 80% pentru a alerga după cineva care ne oferă doar acel 20% care ne lipsea (poate e mai pasional sau mai bogat), dar care nu are restul de 80% (respect, stabilitate).
Noi numim asta "Prețul Intrării" (The Price of Admission). Fiecare relație are un cost. Costul este tolerarea micilor imperfecțiuni ale celuilalt. Dacă ești dispus/ă să plătești prețul (să tolerezi micile defecte) pentru a primi în schimb iubire și suport, atunci ai o relație matură.
De ce perfecționismul este, de fapt, frică
De multe ori, ne ascundem în spatele listei lungi de pretenții pentru a ne proteja. "Nu găsesc pe nimeni pentru că am standarde înalte!" sună mult mai bine pentru ego-ul nostru decât "Mi-e frică să mă deschid și să risc, așa că găsesc defecte tuturor pentru a-i ține la distanță."
Perfecționismul în dating este o armură. Dacă nimeni nu e destul de bun, atunci nu trebuie să te implici, deci nu poți fi rănit/ă. Dar prețul acestei siguranțe este singurătatea.
Exercițiu de Claritate: Curățenia de Primăvară în Lista Ta
Vă provocăm la un mic exercițiu. Luați o foaie de hârtie și împărțiți-o în două coloane:
- MUST HAVE (Standarde): Lucrurile fără de care o relație nu poate exista pentru tine (ex: să fie familist, să fie sincer). Maxim 5-7 puncte.
- NICE TO HAVE (Pretenții/Preferințe): Lucrurile care ar fi drăguțe, dar nu sunt vitale (ex: să știe să danseze salsa, să aibă ochi albaștri).
Acum, uitați-vă la coloana a doua. Sunteți dispuși să fiți flexibili acolo? Data viitoare când ieșiți la o întâlnire, concentrați-vă exclusiv pe prima coloană. Dacă acea persoană bifează valorile importante, dați-i o șansă, chiar dacă nu poartă pantofii care vă plac vouă. Pantofii se pot schimba. Caracterul, mai greu.
Concluzie: Caută "Suficient de Bun", nu "Perfect"
Nu spunem să vă scădeți standardele. Dimpotrivă, țineți cu dinții de standardele de respect și iubire! Dar relaxați pretențiile de "ambalaj".
Iubirea reală nu este ca în filmele de la Hollywood, unde totul este sclipitor și fără efort. Iubirea reală este între doi oameni imperfecți care refuză să renunțe unul la celălalt. Așa că, data viitoare când evaluați un potențial partener, întrebați-vă: "Este această trăsătură care mă deranjează o problemă de caracter (standard) sau doar o preferință de-a mea (pretenție)?" Răspunsul s-ar putea să vă deschidă ușa către o relație la care nici nu visați.
Voi la ce "pretenție" absurdă ați renunțat în timp și v-ați dat seama că nu conta? Spuneți-ne în comentarii, să râdem împreună de vechile noastre liste imposibile!
Nu există comentarii încă.